Înainte de a trece la subiectul principal al acestui articol, să aruncăm o privire mai atentă la ceea ce, până la urmă, este o icoană.

În dicționarele explicative ale limbii române, se oferă o definiție scurtă și clară – o icoană, tradusă din greacă eikon, literalmente o imagine, figură. O icoană este o imagine plastică a lui Dumnezeu, a Maicii Domnului sau a sfinților, care face obiectul cinstirii lor în rândul creștinilor.

Când broderia devine o icoană? Scopul icoanelor.

Care este scopul cel mai important al icoanelor? În primul rând, ele sunt o expresie a credinței creștine în Întrupare.

Icoanele învață adevărurile credinței prin imagini. Acest lucru este valabil mai ales pentru povestirile biblice. Picturile murale din biserici amintesc credincioșilor de cele mai importante evenimente descrise în Vechiul Testament și în Evanghelie. „Ilustrațiile” pitorești colorate ale textului biblic ne ajută să pătrundem mai adânc în atmosfera marilor evenimente asociate cu Dumnezeu.

Icoanele ajută la concentrarea în rugăciune. Cu imagine vizibilă, este mai ușor pentru o persoană să-și ridice mintea și inima la Intâiul chip. De aceea prezența icoanelor este cea mai puternică chemare la rugăciune.

Și, în sfârșit, icoanele sunt una dintre cele mai importante modalități de a-l glorifica pe Dumnezeu în artele vizuale. Și, acest ultim punct din această listă, pentru noi, broderițele, este cheia discuției din acest articol.

Broderia este una dintre multele moduri de a-i sluji lui Dumnezeu. Ea își ocupă locul cuvenit în lunga listă a ascultărilor bisericești. În biserică se află nenumărate obiecte brodate de mâinile pricepute ale meșterilor – acestea sunt veșminte preoțești, steaguri, coperți, aere, semne de carte și, bineînțeles, atât icoanele în sine, cât și veșmintele pentru acestea.

Traditia broderiei bisericesti

Tradiția de broderie bisericească datează din cele mai vechi timpuri. Atât de vechi încât este menționat în Vechiul Testament. ȚCortul* să-l faci din zece covoare de in subţire răsucit şi din materii vopsite în albastru, purpuriu şi cărămiziu; pe el să faci heruvimi lucraţi cu măiestrie.Ț (Exod 26:1).

Perioada de glorie a broderiei bisericești a fost în epoca bizantină și și-a găsit teren fertil în multe părți ale pământului, inclusiv la noi. În atelierele monahale, domnești și boierești, pe rama de broderie lucrau cu rugăciune și evlavie broderițe special instruițe în arta broderiei. Această ocupație onorabilă a fost soarta nu numai a plebeilor, ci și a femeilor din cele mai înalte clase.

Până în prezent, broderiile lor, precum cele mai valoroase bijuterii, sunt păstrate în muzeele moderne. Secretele și subtilitățile dezvoltate de multe generații de meșteri sunt studiate și transmise tuturor în instituții de învățământ de specialitate, numeroase cursuri sau pe cont propriu din cărți. Au existat întotdeauna mulți ortodocși care doresc să-i slujească lui Dumnezeu cu talentele lor. Și acest lucru, în opinia mea, ar trebui tratat cu mult respect.

tags: