Ce este tehnica shibori? Cum se face?
Shibori este o tehnică tradițională japoneză de vopsire rezistentă, folosită pentru a crea modele și desne unice pe țesături. Această tehnică implică manipularea țesăturii înainte de vopsire pentru a obține efecte de culoare și modele. Shibori este cunoscut pentru creativitatea și diversitatea sa în ceea ce privește tehnica și rezultatele.
Iată o prezentare generală a procesului de Shibori:
- Pregătirea țesăturii: Începeți cu țesăturile albe sau cu culori deschise. Alegeți materialul potrivit, cum ar fi bumbac, mătase sau in. Materialul trebuie să fie curat și uscat în prealabil.
- Manipularea țesăturii: Există mai multe moduri de a manipula țesătura pentru a crea modelele dorite. Numărul de moduri de a împacheta, plia, suprapune și roti materialul shibori este nesfârșit, fiecare cu un rezultat unic. Între timp, pentru a obține un anumit model pe țesătură, nu numai tehnica este importantă, ci și calitatea țesăturii în sine. Câteva tehnici comune includ:
- Kanoko Shibori (Itajime Shibori): Acesta implică plierea țesăturii și apoi fixarea ei cu cleme sau plăci. Zonele strânse cu cleme sau plăci vor rămâne albe sau cu culoare deschisă după vopsire.
- Arashi Shibori: În această tehnică, țesătura este răsucită strâns în jurul unui tub sau băț și apoi fixată în loc cu sârme sau fire. Acest lucru creează modele în formă de spirală sau de linii înclinate.
- Kumo Shibori: Acest stil implică înfășurarea țesăturii în jurul unor fire și apoi strângerea acestor fire pentru a crea modele cu aspect de pânză de păianjen.
- Nui Shibori: Această tehnică folosește cusături pentru a strânge țesătura în modele complexe înainte de vopsire.
- Vopsirea: După ce țesătura este pregătită, aceasta este scufundată într-un vas de vopsit. Vopsitoria tradițională Shibori folosește deseori indigo, dar se pot folosi și alte culori. Țesătura este lăsată să se satureze cu vopseaua, iar apoi este scursă și clătită.
- Eliminarea Rezistenței: După vopsire, țesătura este lăsată să se usuce și apoi se îndepărtează toate materialele de rezistență, cum ar fi clemele, sârmele sau firele cusute. Acest proces dezvăluie modelele create în timpul manipulării inițiale.
- Fixarea Culorii: Pentru a asigura că culorile rămân stabile, țesătura poate fi fixată într-o soluție specială după vopsire.
Rezultatul final este o țesătură cu modele unice, abstracte și foarte decorative. Fiecare piesă de Shibori este una deosebită, deoarece efectul final depinde de modul în care a fost manipulată țesătura înainte de vopsire. Această tehnică are o lungă tradiție în Japonia și a devenit populară în întreaga lume ca formă de artă textilă. Aici: Un album intreg cu tesatura vosita in tehnica SHIBORI.
Ce mai putem spune despre Shibori? Putem spune ca această tehnică se aseamana foarte mult cu Tehnica de cusut japoneza – Sashiko despre care am scris și noi mai sus.
Shibori (shibori) (japoneză 絞り染め shibori-zome, legarea vopsirii) este un termen care combină mai multe metode de vopsire a țesăturilor prin înfășurare, cusătură, pliere sau comprimare. Vopsirea cu noduri este considerată una dintre cele mai vechi metode de ornamentare a țesăturilor. Metoda de vopsire a nodurilor a fost folosită și de maeștrii Indiei antice („bandana” – a lega), China, Africa etc. În conformitate cu metoda luată în considerare, țesătura poate fi vopsită în una sau mai multe culori, iar modelele sunt obținute ca urmare a rezervării (legarii tehnice sau compresiei) a secțiunilor individuale de țesătură conform unui model prestabilit.
Una dintre metodele de shibori la sfârșitul anilor 1960 – începutul anilor 1970 a câștigat o mare popularitate în Occident, primind numele „tai dai” (engleză). (din engleză tie-dye literalmente „taie-vopsește), datorită mișcării „hippie”. Mai șineși minte moda la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80, a apărut o modă pentru blugi „fierți”. Erau uneori aduși din călătoriile de afaceri în străinătate, dar mai des erau refăcuți prin fierbere blugii înnodați acasă. Vopsirea textilelor sau a îmbrăcămintei din bumbac în culori strălucitoare și vesele a devenit o versiune modernă a unei metode tradiționale de vopsire care își are rădăcinile în diverse culturi. Inclusiv in cea românească, in care lumea își pregatea sngură materialele pentru cămăsile tradiționale românesti, incluse in patrimoniul UNESCO.