Despre tehnica de cusut BARGELLO, istorie, aparitie, dezvoltare si altele, inclusiv o galerie de imagini cu lucrari in aceasta tehnica am mai scris in: Tehnica de cusut “Bargello” sau posibilitatile nelimitate ale broderiei florentine. 

Astazi vom scrie tot despre tehnica BARGELLO, deoarece am observat un interes deosebit fata de acesta tehnica si imaginile cu lucrari, deci merita sa va oferim cat mai multa observatie, inclusiv detalii despre tehnica de lucru.

Bargello – o broderie din cusaturi numarate, repetitive  intr-o anumita ordine, cusute strans pe verticala, lungimea si culoarea carora variaza in functie de modelul geometric ales. Cusaturile Bargello, modelele carora constau dintr-o serie de zigzaguri ascutite sau netede, asemanatoare cu flacarile au capatat denumirea in italiana – (Fiamma), engleza – (Flame stitch). Broderia se coase pe o tesatura densa cu fire numarate cu orice tip de fire de la lana pana la matase (cea mai frecventa ramane a fi considerata broderia cu lana), care acopera complet panza, creand efectul de tesatura.

Un pic de istorie:

Avand in vedere ca pana in prezent nu este cunoscut cu certitudine locul si timpul aparitiei acestei tehnici a broderiei, exista mai multe versiuni despre originea sa. Fiecare dintre ele poate fi considerata destul de probabila, dar niciuna sigura totalmente. In una din legende se spune despre princesa maghiara Elizabeth care a sosit la Florenta (Italia), unde a devenit sotia unuia dintre mostenitorii puternicului clan Medici, ea ca si cum ar fi introdus in Florenta aceasta tehnica ciudata de broderie.  Sincera sa fiu, am studiat o multime de surse si n-am gasit nici o informatie, care ar confirma ca cineva din familia Medici s-ar fi casatorit vreodata cu o maghiara. Probabil este vorba despre Sf. Elizabeth a Ungariei (1207-1231), care nu a fost casatorita cu Medici, dar in viata sa a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv a vizitat Assisi si Perugia (Umbria, Italia). Numai ea ar fi putut familiariza italiencele cu broderia zigzag, care la acel moment era foarte populara in Boemia (acum Republica Ceha). Conform acestei legende, aceasta tehnica in Italia a devenit cunoscuta sub numele de Punto unghero (cusatura maghiara). Acest nume este folosit in Italia pe picior de egalitate cu „Bargello”.

Insa, odata cu sistematizarea de catre britanici a cusaturilor de broderie, drept „cusatura maghiara”, a fost numita o alta tehnica de cusut, pentru a evita confuzia cu broderia din Florenta pentru ea a trebuit sa se stabileasca un alt nume. Astfel a aparut numel  al muzeului florentin (Museo Nazionale del Bardgello) – „Bargello”, in care erau pastrate scaunele, tapitate cu broderia in stil Punto unghero.  Din acel moment Punto unghero (cusatura maghiara) si Il Ricamo (Lavoro, Punto) Fiorentino (broderia Florentina) in sursele din limba engleza acesta tehnica s-a numit Bargello.
Ar fi corect de mentionat, ca aceasta tehnica de broderie a fost dezvoltata in Evul Mediu, nu numai in Republica Ceha si Italia, deoarece tehnica relativ simpla permitea de a crea obiecte de uz casnic sau pentru biserica durabile. In doua case-muzee din Anglia (Parham House si Chastleton House) sunt stocate numeroase obiecte cusute in stilul Flame Stitch aproximativ in anii 1560-1585.

In Franța, produsele cu broderia Flame Stitch au inceput sa se produca in secolul al XVII de catre renumitele centre textile de Elbeuf si Rouen, unde cusatura era cunoscuta sub numele „Bergamo” (Bergamo, Italia). In acelas secol cusatura zig-zag a devenit foarte populara in Amsterdam, iar irlandezii au crezut tot timpul ca este inventia lor si au denumit tehnica numit Irish Stitch (cusatura irlandeza). In secolul al XVIII-lea au devenit la mode portofelele pentru barbati cusute in stil Bargello. Pentru a-si demonstra talentele lor, fetele din inalta societate brodau pentru logodnici aceste potrofele. Mai multe astfel de broderii create de mainile imparatesei austriece Maria Tereza sunt expuse in Muzeul de la Viena.

In ceea ce priveste Italia, cel mai probabil este, ca tehnica Fiamma a aparut aici ca o imitatie a tesaturilor colorate aduse din Orient. Popularitatea speciala a castigat-o in orasul legiuitor a modeimedievale – gloriosa Florenta, unde fiind transmisa din generatie in generatie, Lavoro Fiorentino s-a transformat treptat intr-una dintre principalele atractii ale orasului.

Articole brodate in acest stil erau produse in atelierele mici de familie. In mod traditional, erau tapiterii pentru interior, perne si cuverturi de pat cusute cu modele geometrice, zig-zag sau romb cu fire de lana fina. Rolul principal in crearea broderiei Fiorentine era alegerea de culori, combinatia dintre care putea crea diferite efecte vizuale – adancime, marrime, intinderea de culoare de la intunecat la luminos si invers, contrast, alb-negru, etc. In acelasi scop este folosita si selectia atenta a lungimii cusaturlilor (cusaturile initial erau toate de aceeasi lungime, dar cu timpul a devenit optionale) si determinarea secventei de alternanta in fiecare rand orizontal.

In ciuda faptului ca broderia Bargello exista de aproape sapte secole, principiile sale de baza au ramas practic neschimbate, cu exceptia inovarii introdusa de Dorothy Kaestner (1972), care experimentand cu o oglinda, a oferit Bargello efectul de caleidoscop, broderia in „patru directii” (cartea „Four Way Bargello”, 1972). In aceasta tehnica, panza este impartita pe diagonala in patru parti si desenul este realizat  in doua parti pe orizontala si in doua directii pe verticala. Mai tarziu, aceasta tehnica a fost modificata in 8 directii (cusaturi orizontale, verticale si diagonale, cartea „8-way Bargello” de Kenneth J. Goelzer si desenele „Ice Cristall”, „Kaleydoscope”, „Tulip Fantasy” de Susan Kerndt), 12 directii (in forma de ceas – „Round the clock” Kenneth J. Goelzer).

La aceiasi tema: Bargello – tehnica in detalii

Va invit sa vizualizati o GALERIE de fotografii cu lucrari mai vechi, mai noi, din expozitii personale sau muzee.

 

tags: