Despre ce este o icoana? Cum se picteaza corect icoanele si care este locul lor? – cititi in articolele precedente. Astazi vom vorbi despre – Venerarea icoanelor.

In plus fata de ceea ce am vorbit in articolele anterioare, icoana are o alta semnificatie importanta – conexiunea spirituală]a a persoanei care se roaga cu cel care este descris pe ea. Prin urmare, icoanele sfinte sunt folosite nu numai pentru admiratie – ele sunt venerate si icoanelor se inchina. Dar de ce?

La al saptelea sinod ecumenic, sfintii parinti au proclamat: „Onoarea aratata icoanei nu este aratata icoanei in sine, ci celui care este infatisaat pe ea”. Acelasi principiu se aplica aici ca in cazul in care o persoana, duce dorul iubitului sau, ii saruta fotografia. La urma urmei, el nu se inchina fotografiei, ci imaginii celui care ii este drag. Inchinarea in fata icoanelor este, de asemenea, foarte importanta, deoarece contribuie la o mai buna dispozitie de rugaciune, deoarece traditia ortodoxa interzice rugaciunea cu ochii inchisi si imaginarea diferitor chipuri. Icoana este necesara pentru concentrarea rugaciunii.

Dar exista cateva conceptii gresite grave asociate cu inchinarea la icoane. Prima dintre ele este ca icoana in sine este o sursa de har. Aceasta este intr-adevar o conceptie gresita. Icoana este doar un ghid, nu o sursa. Singura sursa a harului este numai Dumnezeu, care il trimite prin sfinti sau prin obiecte sfintite.

A doua incalcare grava a regulilor pentru venerarea icoanelor este utilizarea imaginilor ca amulete magice. De exemplu, in magazine puteti cumpara adesea bratari si alte bijuterii cu icoane. In acelasi timp, etichetele de pret indica faptul ca bratara are proprietati de vindecare, iar icoanele protejeaza impotriva raului. Aceasta este blasfemie pura si idolatrie. Blasfemie pentru ca bratarile si inelele nu sunt locul potrivit pentru icoane. Icoanele trebuie tratate cu respect si tremur, ceea ce, in cazul unei bratari, este cu greu posibil. Si idolatria – pentru ca icoanele, desigur, nu poseda nicio putere magica. Si a face talismane din ele este un pacat grav. Punandu-ne speranta in astfel de amulete „ortodoxe”, renuntam la principalul beneficiu pe care l-am putea primi prin intermediul lor – ajutorul lui Dumnezeu.

Icoanele sunt o lume uimitoare care ne dezvaluie realitatea existentei divine. Aceasta lume necesita o atitudine speciala fata de ea insasi. Nu tolereaza neglijenta si lipsa de respect, traieste dupa reguli speciale care nu se incadreaza intotdeauna in legile picturii obisnuite. Si totusi icoana nu este un fenomen artistic independent. Ea traieste cu adevarat numai in Biserica si numai rugaciunea din fata ei dezvaluie in icoana toate semnificatiile incorporate in ea. Ea ne cheama la Creatorul nostru, dar nu ne forteaza vointa. Icoana este ca o fereastra, face semn unei persoane sa priveasca spre Cer, care nu cunoaste nici pacatul, nici raul, nici moartea. Ca apoi, datorita acestei experiente, sa se incerce a face viata pamanteasca demna de acest Rai.